„Éva László – Milionara Vocii”
de Benko Judith Emese
În analele Operei Maghiare din Cluj, Éva László (1923-1993) strălucește ca una dintre cele mai influente și iubite artiste. Această monografie dedicată dezvăluie viața și cariera remarcabile ale unei tinere din Arad, ale cărei pasiuni pentru cântat au aprins scenele Operei Maghiare din Cluj, propulsând-o să devină una dintre cele mai importante interprete ale instituției în perioada sa formativă.
Așa cum s-a întâmplat și cu mulți dintre contemporanii săi, viața lui Éva László a devenit strâns legată de istoria instituției în primii săi ani de existență. Aceasta a asistat la evoluția operei de la lucrări predominant maghiare, inclusiv spectacole de cântece și opere ușoare, reflectând tradiția operei populare din regiune, la un repertoriu grandios de operă care cuprinde capodopere ale literaturii universale de operă. Această tranziție i-a conturat profund cariera.
Calea sa artistică s-a desfășurat alături de dezvoltarea instituției, cu călătoria sa începând cu rolurile din producțiile lui Kodály, în special ca Örzse în „János Háry” și Vecina în „Camera de tors”. Într-un interval remarcabil de scurt, de doar două decenii, Éva László a atins apogeul rolurilor de mezzo-soprană, inclusiv iconica Carmen, precum și alte personaje dramatice de mezzo-soprană fascinante, cum ar fi Eboli, Ulrica, Amneris și Gertrudis. De remarcat este și faptul că a urcat pe scenă pentru premiera mondială a operei „Portretul” de Salvatore Allegra, interpretând rolul Gospodinei. Acest repertoriu bogat i-a oferit oportunitatea de a evidenția diferitele aspecte ale repertoriului de mezzo-soprană, în timp ce rolurile mai mici i-au venit și mai natural.
Un testament definitoriu pentru abilitatea sa vocală și prezența scenică a fost formulat de criticul muzical László Fehérvári în 1976, când a cunoscut termenul „milionara vocii”. Fehérvári a surprins cu eleganță esența interpretărilor sale, observând modul în care a guvernat generos materialul vocal, traversând cu ușurință atât culmile strălucitoare cât și adâncimile răsunătoare ale unui registru contralto, un atribut pe care doar „milionarii vocali” excepționali și-l pot permite. Interpretările sale au lăsat o amprentă indelebilă asupra celor norocoși să o audă.
În „Millionarul Vocii”, explorăm nu doar arta vocală a lui Éva László, ci și conexiunile sale complexe cu lumea operei. Este o poveste care pictează un portret viu al unei femei a cărei viață a fost inseparabilă de scenă și de personajele atemporale pe care le-a adus la viață.
În tapiseria vibrantă a călătoriei sale operei, anumite momente cheie stau mărturie a carierei sale excepționale. De remarcat este faptul că a avut onoarea de a fi prima care a interpretat rolul lui Judith în „Castelul Duceleui cu Barba Albastră” în 1965 la Opera Maghiară din Cluj. Acest rol de referință a marcat un moment semnificativ în traiectoria sa artistică.
La fel de notabilă a fost și impactul său în timpul unui turneu de operă extrem de reușit în 1969. Publicul din Skopje a avut privilegiul de a experimenta eroina lui Bartók prin interpretarea lui Éva László. Anul următor, portretul său fermecător a resunat în inimile publicului din Reggio Emilia, Italia, consolidându-și recunoașterea internațională.
În afară de aceste realizări notabile, volumul nostru cuprinzător investighează și alte interpretări invitatație în străinătate. Unul dintre cele mai memorabile evenimente a fost interpretarea sa captivantă în Cairo alături de o trupă internațională de operă. Detalii detaliate despre acest eveniment sunt oferite de către dirijorul Antal Rónai, oferind perspective valoroase asupra acestui capitol al carierei sale.
Călătoria artistică a lui Éva László a inclus, de asemenea, interpretări solo la Radio Berlin în concertul Berolina. Anii săi de după retragere au marcat succesul continuu în roluri precum Carmen, Azucena și Amneris în diverse orașe, inclusiv Gdansk, Varna, Stara Zagora, Riga, Vilnius, Tbilisi și Odessa.
Statisticile legate de cariera sa ilustruă dezvoltarea scenei de operă din Cluj în timpul său. În mod constant, Éva László a avut o medie impresionantă de 35 de spectacole pe an, ceea ce atestă devotamentul său. De remarcat este faptul că și-a întocmit un curriculum personal care a inclus nici mai mult nici mai puțin de 319 apariții pe scenă între 1949 și 1957, fără a include turnee. Dirijorul Antal Rónai, printr-un gest amabil, a rezumat o decadă și jumătate de spectacole (1955-1970), dezvăluind un total de 247 de spectacole în care a colaborat cu Éva László.
În această explorare a carierei lui Éva László, dezvăluim nu numai contribuțiile sale remarcabile la lumea operei, ci și vitalitatea scenei de operă din Cluj din timpul erei sale. Spiritul său pionier și devotamentul continuă să resune prin analele istoriei operei.
În această monografie captivantă, dezvăluim cele mai importante momente ale carierei lui Éva László. Aceste revelații sunt extrase dintr-o tapiserie care include un eseu autobiografic scris în 1983, două autobiografii oficiale în limba română datate din 1957, o comoară de documente și afișe păstrate în familia sa și o colecție extinsă de articole de presă care croniclează spectacolele sale.
În cadrul narativului privind cariera lui Éva László, ne aventurăm, uneori, și în domeniul extraordinarului. Redăm anecdote din istoria instituției și a scenei de operă din Cluj, oferind privitorilor ocazional glimpsuri în momente remarcabile. De exemplu, cine ar putea uita că o producție de operă s-a încheiat odată într-o sală de judecată reală? Sau povestea uimitoare a ploii artificiale proiectată pe cortina de tul, care a primit aplauze atât de puternice în fiecare scenă de furtună din „Rigoletto”?
Integrală explorării noastre sunt fotografiile meticulos păstrate de către Éva László însăși și ulterior de către familia sa. Aceste comori vizuale, inclusiv munca lui Dénes Szabó, fostul șef al studioului Fotofilm din Cluj, oferă perspective captivante. Ele surprind esența unei ere apuse, emanând un anumit farmec prin simpla lor simplitate alb-negru. Aceste comori vizuale, îmbogățite cu tehnologii AI de ultimă generație care au adus culoare în anumite fotografii, oferă o fereastră vividă asupra evoluției, a atmosferei și a splendorii generale a spectacolelor vremii.
Pe lângă sursele scrise, aducem viață călătoriei lui Éva László prin intermediul amintirilor colegilor săi de breaslă, inclusiv Magda Barabás Kásler și Annamária Albert. Profesorul de medicină renumit din Cluj, Nicolae Miu, un fan înfocat, împărtășește impresiile sale profunde legate de Éva László, aducând adâncime profilului său artistic. Și, desigur, memoriile fiului său, George Roth, completează portretul acestei celebre mezzo-soprane, întâmpinată cu meritate ca „milionara a vocii”. În recunoașterea contribuțiilor sale remarcabile, Éva László a fost una dintre primele artiste care, alături de Antal Rónai și Albert Annamária, a primit Premiul de Membru de Onoare cu ocazia celebrării a 200 de ani de teatru muzical în Cluj în 1992.
